Arhivă pentru Octombrie, 2010

People are really awesome.

Posted: Octombrie 31, 2010 in People, Stuff

People are really awesome.

 

 

    Am dat acum ceva vreme peste video-ul ăsta și mă gândeam că ar trebui să-l împărtășesc și cu voi:

    Eh, ce spuneți?

Anunțuri

Emily The Strange

Posted: Octombrie 30, 2010 in Books

Emily The Strange

 

 

 

    Emily nu e o fată ca oricare alta. Îi place muzica rock și punk, numărul ei preferat e 13, are mereu patru pisici pe urmele ei și poartă zilnic aceași rochie neagră. Și descoperă că are o puternică amnezie și nu mai știe nici cum o cheamă, nici câți ani are și… nici unde e. Se trezește într-un oraș numit Blackrock, dar nu își amintește deloc cum a ajuns acolo.

    Cartea are 266 de pagini, dar are o grămadă de imagini, scrisori și desene. V-o recomad cu mare plăcere.

    13 lucruri pe care le vei găsi în primul roman Emily The Strange:

    1. Mister

    2. Un golem frumos

    3. Praștii îmbunătățite

    4. Patru pisici negre

    5. Amnezie

    6. Poker-calamitate

    7. Ponei furioși

    8. Un inspector dubios care urmărește chiulangii

    9. Liste cu 13 puncte

    10. Un generator de furtuni de nisip

    11. Dubluri-fantomă

    12. O misiune secretă

    13. Urechelnițe

   

    „13 ani. Probabil în stare să sară de pe clădiri înalte, dacă ar avea chef. Mult m ai probabil să moțăie cu cele patru pisici negre ale ei sau să încropească un accelerator de particule din scame, lentile și ace de siguranță sau să bată la tobe/zdrăngănească la chitară și țițeră/sufle-n saxofon sau să picteze o frescă reprezentând o canalizare funebră și învârtejită sau să forțeze pe cineva să zică repede de 13 ori <<frescă reprezentând o canalizare funebră și învârtejită>>… și să-l arate cu degetul și să râdă.”

 

 

 

413 elefanți

Posted: Octombrie 29, 2010 in Stuff

413 elefanți

 

 

    413 elefanți se legănau

    Pe o pânză de păianjen

    Și pentru că nu se rupea

     Au mai chemat un elefant pe ea.

  

    414 elefanți se legănau

    Pe o pânză de păianjen

    Și pentru că nu se rupea

    Au mai chemat un elefant pe ea.

   

    415 elefanți…

 

    În prima oră, azi, băieții din clasa mea au început să cânte asta, ceea ce mi-a stârnit cheful de a cânta și eu. Așa că am început fain frumos în prima pauză să cânt. De ce spun că „am început”? Pentru că am terminat cam când am plecat de la școală. A fost unul din cele mai ciudate lucruri pe care le-am făcut vreodată. M-am oprit la 413 elefanți, de-aia am început acum de acolo. Dar serios, imaginați-vă c-am cântat rahatul ăsta de 413 ori. Chiar toată ora de Chimie. Ceva din ora de Spaniolă. Aproape toată ora de Sport. Iar în pauze… chiar nu am putut vorbi cu nimeni, în afară de „316 elefanți…”, „334 elefanți…”, „345 elefanți…”, „412 elefanți…”

    Care sunt cele mai trăznite, nebune, idioate, fără sens și absurde lucruri pe care le-ați făcut?

100!

Posted: Octombrie 28, 2010 in Stuff

100!

 

 

 

    Uite că am ajuns la aniversarea mea de 100 de posturi scrise pe blogușorul ăsta! Și ca să fiu cââât se poate de sinceră… nu pot să cred!

    Totul a început de la talentatul blogger Grim Cris. Am dat de blogul lui căutând ceva de skate, apoi am citit tot blogul ăla dintr-o răsuflare. În scurt timp, am creat ceea ce aveți în fața ochilor acum. Primul meu blog.

    E ca un animal de companie. Te fericește când nu ai de lucru, este fidel, dar trebuie să-l și hrănești. Și să-i sărbătorești ziua.

    Am avut suișuri și coborâșuri. Am avut conflicte, am avut șocuri plăcute, surprinzător de plăcute, am avut momente de sevraj când nu mergea netu’ sau nu era curent, apoi am avut o prioadă extraordinar de lungă în care nu am mai postat. Dar cred, sper, că mi-am revenit în forțe și nu mai fac pauze de câteva luni de zile.

    Dar mi-a provocat și ceva probleme copilașul ăsta. Pentru că un blog aduce lucruri bune, dar și rele. Iar eu am avut siiigur parte de amândouă.

    Am avut o perioadă în care nu-mi mai rămânea timp de nimic altceva. Veneam de la școală, postam un articol nou, răspundeam la commenturi, citeam alte cinci milioane de bloguri, mai comentam și eu alte bloguri (pe lângă faptul că iubesc să am dreptul la exprimare în blogging, e o modalitate extraordinară de publicitate), apoi mai scriam vreo cinci articole pentru zilele fără inspirație.  Era dependență și nu era chiar bine. Ai mei nu mă vedeau decât pe blog, ceea ce i-a făcut să recurgă la chestii de urgență, cum ar fii limitarea internetului la trei ore pe zi (pe care, ai ghicit, le dedicam cu mare plăcere blogului). Da, am atins apogeul.

    Dar esențialul e că am aici 100 de posturi, 834 commenturi, 22, 612 viziualizări în total (ziua cea mai aglomerată fiind Joi, 30 Septembrie 2010, cu 10, 837 viziualizări) și multe de învățat. Sper să ne auzim și la aniversarea de 200 de posturi la fel de activi, sănătoși, fericiți și alte chestii siropoase.

    De fapt, acum urmează chestiile siropoase:

    Vreau să vă mulțumesc din adâncul suflețelului meu pentru toate commenturile frumoase și urâte (sunt la fel de bine-venite, îmi plac la nebunie), pentru tot sprijinul vostru, pentru susținere și vorbe calde. Sunt mai mult decât fericită că mă citiți și mă comentați și deși nu sunteți foarte mulți, sunteți destui încât să-mi dau seama că nu scriu degeaba. Pentru că dacă n-ați fi fost voi, n-aș fi ajuns probabil nici la cele 100 de posturi pentru care cinstesc acum cu voi.

    Vreau să vă întreb un lucru. Pentru că nu știu dacă v-ați dat seama, dar îmi pasă ceea ce credeți, ceea ce ați citi. Așa că vin și vă întreb: Ce ați dori să citiți în viitor pe blog? Aveți dreptul la opinie, la o părere, așa că nu o irosiți. Spuneți-mi ce vă place și ce nu vă place la blogul ăsta. Spuneți-mi ce ar trebui să adaug la el sau ceea ce-ar trebui să scot. Nu îmi spuneți numai lucruri bune, doar ca să mă simt eu bine. Spuneți adevărul.

Pocăiții și hi5-ul

Posted: Octombrie 27, 2010 in People, Stuff

Pocăiții și hi5-ul

 

 

 

 

 

 

   

    Voi ce credeți? Credeți că nenea are dreptate? Eu nu. Mie, sincer, mi se pare că pocăiții exagerează mereu când e vorba de Dumnezeu și sunt îndoctrinați cu lucruri care sunt prea exagerate. Nu știu; voi ce credeți? Greșesc eu?   

Umbră

Posted: Octombrie 26, 2010 in Books

Umbră

 

 

 

    Azi iar o recomandare. E vorba de Umbră, de John Saul. Probabil ați auzit de el, e unul dintre cei mai buni autori ai genului horror. V-o recomand cu cea mai mare plăcere. Are 378 de pagini, scris mărunt, dar are mult dialog, deci nu e chiar genul de carte de care să te plictisești. Și nici nu ar avea cum să fie genul de carte de care să te plictisești, din moment ce îți dă fiori și te face s-o citești cu sufletul la gură. John Saul este unul din cei mai buni autori pe care i-am citit vreodată.

    În cea mai fascinantă creație a sa, John Saul propune cititorilor o dilemă: oare înzestrarea intelectuală ieșită din comun constituie un avantaj sau un handicap? Numai un thriller psihologic, scris cu nerv deosebit, putea trata o asemenea problemă în toată complexitatea ei. Mai ales că, din umbră, cineva folosește aceste calități pentru scopuri din cele mai obscure.

    Voi scrie o mică parte din opera lui John Saul aici, sperând că vă voi face curioși:

     Pe coasta Pacificului, într-un castel izolat, funcționează o școală pentru copii speciali – copii dăruiți sau blestemați cu extraordinale capacități intelectuale. Curînd, aceștia intră în contact cu o minte mai strălucită decît a lor și infinit malefică. Din această minte, se naște un plan ingenios și întunecat. Un experiment infernal, menit să stabilească limitele creierului uman.

    Adam Aldrich, un puști remarcabil dotat în domeniul informaticii, trăiește într-o realitate inexistentă. Cufundat tot mai mult în fantastica lume a computerului, nu-și închipuie că ceea ce crează el ar putea deveni realitate teribilă. Moartea lui va fi considerată „accidentul tragic de la miezul nopții”.

    Amy Carlson, o fetiță serioasă și timidă, este fascinată de încrederea în oameni. Răspunsul la întrebarea privind soarta ei trebuie să aleagă între CRIMĂ și SINUCIDERE.

    John MacCallum, inteligent și singuratic, va intui infernul existenței copiilor de aici și va descoperi adevărul despre experimentul la care sînt supuși. Dar își dă seama și că nu-l va crede nimeni dacă va vorbi. Nu se poate opune geniului malefic ce reduce viața la puterea terifiantă a unei mințibolnave… Nu se poate opune unei inteligențe infernale, ce exercită o atracție magnetică spre negurile întunericului… 

Ilariant

Posted: Octombrie 25, 2010 in People, Stuff

Ilariant 

 

 

    Am dat acum câteva zile de niște drăguți, trei băiețași și-o fetiță. Nu sunt chiar așa, de fapt, sunt patru studenți din Zalău.

    ilariant.ro a fost înființat în 2010, de trei nebuni, studenți în Cluj-Napoca, care împreună cu Lavi fac filmulețe cu ce le trece lor prin cap. ilariant.ro este compus din Vlad Chichisan, Alex Marchis, Mihai Ghete și Lavi Oros.

    Pentru alte filmulețe contra plictiselii, intrați pe ilariant.ro 🙂