Arhivă pentru Martie, 2011

Scrisoare către Făt Frumos

Posted: Martie 8, 2011 in Music

Scrisoare către Făt Frumos

 

 

     E vorba despre o piesă a lui Chirilă. De fiecare dată când o ascult, plâng de ma prăpădesc, deci am vrut să vă întreb dacă credeți că am de ce sau sunt nebună.

     Uite versurile:

     Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și-am să ies să te îmbrățișez…

     Vroiam să-ți revăd calul alb…

     Mi-ai promis că-l voi călări cândva.

     Și-acum, când în sfârșit aș fi putut… ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini.

     Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume…

     Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos.

     Oamenii n-au timp să fie viteji.

     Unii spun că viața-i o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câștigat sau a pierdut.

     Mi-ai promis că o să mă-nveți ce-i onoarea, Făt Frumos, dar nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta.

     Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar prin filme, dar mereu apare unul care spune că ești prost dacă ai onoare.

     Ai plecat și nu m-ai lămurit…

     În fiecare seară ajungem în același loc, Făt Frumos… niște case mici

     Iar eu știu sigur că am fost în castelul tău…

     Ai spus că nu pot sta mult… venea zmeul și trebuia să vă luptați…

     Și toți oamenii fac aceleași lucruri…

     Cei singuri intră-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau și privesc în gol… apoi se trezesc ca din vis.

     Se duc în altă cameră, se așează pe canapea și dau drumul la televizor.

     În fiecare seară mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici, Făt Frumos.

     Am fi putut fi singuri, Făt Frumos.

     Mi-ai promis că nu o să dormim două nopți în același loc, Făt Frumos.

     C-o să zburăm peste munți călare pe caii noștri albi și-o să călătorim în același timp cu stelele și unde vom vedea o luminiță, cât de mică, acolo vom coborî și vom înnopta.

     M-am gândit că n-o să pot zbura, Făt Frumos.

     Dar eram sigur că voi călători.

     Și luminițe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare…

     Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutăm.

     E mult mai simplu decât pe vremea ta și tu nu ești aici!

     Spuneai să înconjurăm pământul și să răspândim binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodată ce înseamnă binele.

     N-ai apucat.

 

     De ce m-ai lăsat, Făt Frumos?

     De ce?…

     M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini

     Nu știu drumul spre castel și acasă doare

     De ce mai trădat, Făt Frumos?

     De ce?…

     Treci încoace să lupți, să m-ajuți să câștig

     Nu mai știu să iubesc, fără tine mi-e frig

 

     Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?

     Mă enervezi, Făt Frumos, că ești iresponsabil…

     M-ai lăsat cu ochii-n soare…

     Vreau să fac tot ce făceai tu și să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos.

     Și să-i învăț și pe alții

     Prietenii trebuiau să mă ajute, nu, Făt Frumos? Trebuia să plecăm împreună la drum. Trebuia să știu să-i aleg, nu, Făt Frumos?

     Ei bine, află că sunt singur!

 

     De ce m-ai lăsat, Făt Frumos?

     De ce?…

     M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini

     Nu știu drumul spre castel și acasă doare

    

     Sunt sigur… și tu nu ești aici…

     Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă…

     Sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd miercurea la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine…

     Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, de tine nu-şi aduc aminte…

     Și râd, Făt Frumos, rât de tine, râd de mine…

     Trebuia să fi aici, lașule, să ne-nveți să luptăm, să ne vorbești despre onoare și despre prietenie, să ne spui despre sacrificiu

     Trebuia să rămâi aici să ne aperi, Făt Frumos

     Pentru că eu n-o pot face în locul tău, că nu m-ai învățat, Făt Frumos

     Ai plecat ca un laș, Făt Frumos, și nu ne-ai învățat nimic.

     Ai fii putut măcar să-mi spui cum ai făcut s-o iubești doar pe ea, Făt Frumos, pentru că eu știu că ea te-a ajutat mult… cum ai reușit să iubești o singură fată?

     Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…

     Tastez numele tău și mii de pagini îmi vorbesc despre tine și tu nu ești nicăieri, Făt Frumos…

     Și nici zmeul nu mai e printre noi… așa aș fii fost sigur c-ai existat

     Ai plecat, Făt Frumos, și-ai luat cu tine si binele si răul

     Te urăsc, Făt Frumos…

     Te urăsc.

 

     Deci, am de ce plânge, sau sunt nebună?

Anunțuri

Mulțumim

Posted: Martie 8, 2011 in Music

Mulțumim

 

 

     Nu mai sunt chiar atât de răcită, deci am să scriu iar. Sper că zilnic.

     Vroiam să vă povestesc ceva. Eram cu doi prieteni foarte buni despre care veți mai auzi, mergeam acasă la unul dintre ei, când ne opresc pe strada vreo 2-3 băieți și ne cer un interviu. Interviu nu am dat, dar în schimb, ne-a rugat să spunem Mulțumim în fața camerei. Peste ceva vreme, ne găsim în videoclipul lui Nane, Mulțumim.

    Noi suntem la minutul 1:30.

Leapșa 11

Posted: Martie 3, 2011 in Uncategorized

Leapșa 11

 

 

     Am dat peste leapșa asta drăguță, care îmi spune să pun aici poza a patra din folderul al patru-lea. Deci, uite poza a patra din foldrul al patru-lea:

     Poza e făcută de un prieten, Andrei Florescu, fotograf foarte bun. M-a chemat pe afară să îi fiu subiect în fotografii, și de atunci s-a declanșat pasiunea mea pentru fotografie. O să vă las aici blogul lui, în caz că vreți să-i mai admirați fotografiile.

Gugle Rromales

Posted: Martie 3, 2011 in Stuff

Gugle Rromales

 

 

 

     Îmi pare tare tare rău că nu am postat nimic în ultimele zile, dar mă simt oribil, cred că am luat o viroză și dorm încontinuu de vreo 2-3 zile. Dacă o să mai fac pauze de-astea scurte e pentru că mă simt ca dracu, nu pentru că m-am lăsat de blogging.

     Dar.

     Am găsit asta și mă gândeam să îi amuz și pe alții.

     Și dacă vreți să vă convingeți, dați un click aici.