Scrisoare către Făt Frumos

Posted: Martie 8, 2011 in Music

Scrisoare către Făt Frumos

 

 

     E vorba despre o piesă a lui Chirilă. De fiecare dată când o ascult, plâng de ma prăpădesc, deci am vrut să vă întreb dacă credeți că am de ce sau sunt nebună.

     Uite versurile:

     Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și-am să ies să te îmbrățișez…

     Vroiam să-ți revăd calul alb…

     Mi-ai promis că-l voi călări cândva.

     Și-acum, când în sfârșit aș fi putut… ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini.

     Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume…

     Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos.

     Oamenii n-au timp să fie viteji.

     Unii spun că viața-i o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câștigat sau a pierdut.

     Mi-ai promis că o să mă-nveți ce-i onoarea, Făt Frumos, dar nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta.

     Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar prin filme, dar mereu apare unul care spune că ești prost dacă ai onoare.

     Ai plecat și nu m-ai lămurit…

     În fiecare seară ajungem în același loc, Făt Frumos… niște case mici

     Iar eu știu sigur că am fost în castelul tău…

     Ai spus că nu pot sta mult… venea zmeul și trebuia să vă luptați…

     Și toți oamenii fac aceleași lucruri…

     Cei singuri intră-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau și privesc în gol… apoi se trezesc ca din vis.

     Se duc în altă cameră, se așează pe canapea și dau drumul la televizor.

     În fiecare seară mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici, Făt Frumos.

     Am fi putut fi singuri, Făt Frumos.

     Mi-ai promis că nu o să dormim două nopți în același loc, Făt Frumos.

     C-o să zburăm peste munți călare pe caii noștri albi și-o să călătorim în același timp cu stelele și unde vom vedea o luminiță, cât de mică, acolo vom coborî și vom înnopta.

     M-am gândit că n-o să pot zbura, Făt Frumos.

     Dar eram sigur că voi călători.

     Și luminițe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare…

     Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutăm.

     E mult mai simplu decât pe vremea ta și tu nu ești aici!

     Spuneai să înconjurăm pământul și să răspândim binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodată ce înseamnă binele.

     N-ai apucat.

 

     De ce m-ai lăsat, Făt Frumos?

     De ce?…

     M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini

     Nu știu drumul spre castel și acasă doare

     De ce mai trădat, Făt Frumos?

     De ce?…

     Treci încoace să lupți, să m-ajuți să câștig

     Nu mai știu să iubesc, fără tine mi-e frig

 

     Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?

     Mă enervezi, Făt Frumos, că ești iresponsabil…

     M-ai lăsat cu ochii-n soare…

     Vreau să fac tot ce făceai tu și să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos.

     Și să-i învăț și pe alții

     Prietenii trebuiau să mă ajute, nu, Făt Frumos? Trebuia să plecăm împreună la drum. Trebuia să știu să-i aleg, nu, Făt Frumos?

     Ei bine, află că sunt singur!

 

     De ce m-ai lăsat, Făt Frumos?

     De ce?…

     M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini

     Nu știu drumul spre castel și acasă doare

    

     Sunt sigur… și tu nu ești aici…

     Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă…

     Sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd miercurea la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine…

     Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, de tine nu-şi aduc aminte…

     Și râd, Făt Frumos, rât de tine, râd de mine…

     Trebuia să fi aici, lașule, să ne-nveți să luptăm, să ne vorbești despre onoare și despre prietenie, să ne spui despre sacrificiu

     Trebuia să rămâi aici să ne aperi, Făt Frumos

     Pentru că eu n-o pot face în locul tău, că nu m-ai învățat, Făt Frumos

     Ai plecat ca un laș, Făt Frumos, și nu ne-ai învățat nimic.

     Ai fii putut măcar să-mi spui cum ai făcut s-o iubești doar pe ea, Făt Frumos, pentru că eu știu că ea te-a ajutat mult… cum ai reușit să iubești o singură fată?

     Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…

     Tastez numele tău și mii de pagini îmi vorbesc despre tine și tu nu ești nicăieri, Făt Frumos…

     Și nici zmeul nu mai e printre noi… așa aș fii fost sigur c-ai existat

     Ai plecat, Făt Frumos, și-ai luat cu tine si binele si răul

     Te urăsc, Făt Frumos…

     Te urăsc.

 

     Deci, am de ce plânge, sau sunt nebună?

Anunțuri
Comentarii
  1. helen spune:

    plangi, draga mea, dar mai degraba infurie-te, scoate-l pe fat-frumos din ecuatzia existentziala, iar in ceea ce priveshte calul lui alb, hm, mai bine spune-i cal verde. Realitatea este cea cu casele mici shi cu faruri de mashini, dar depinde de cei cu har shi cu charisma sa aduca putzin basm in viatza cenushie. Eshti unul dintre cei talentatzi, deci lasa bocitul shi treci la fapte,, lasa injuraturile pentru momentele tale de singuratate shi folosehte-ti aparatul foto in locul cuvintelor. Tudor Chirila face asta prin teatru shi muzica.

  2. sk8erchick spune:

    Iti multumesc pentru felul in care ma vezi, ca un om talentat. M-ai surprins cu acest comment.

  3. onlykiddo spune:

    Este o melodie chiar foarte șmecheră. Și eu o ascult de multe ori și simt cum fiorii îmi străbat fiecare celulă din corp.

  4. onlykiddo spune:

    PS. Am schimbat titlul blogului 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s