Archive for the ‘Art’ Category

WarChant

Posted: Aprilie 15, 2011 in Art, Music, Stuff

WarChant

 

 

 

     WarChant e trupa unor prieteni buni de-ai mei și mă gândeam că merită să deschid pagina de Post nou, ca să vă înștiințez că există o astfel de formație. E destul de rar genul ăsta în România, nu trebuie să studiezi mult ca să îți dai seama. Îi cunosc de ceva vreme și știu cât se străduiesc să ducă formația asta undeva și chiar cred că merită să ajungă sus. Asta e de-abia prima lor piesă, dar când vor apărea și următoarele, cu cea mai mare plăcere, le voi posta aici.

     Formația e timișoreană și cred că ar trebui să fim destul de mândri. Cântă Folk/Metal și sper că vă place și vouă la fel de mult cum îmi place mie.

 

Anunțuri

Photography: People

Posted: Februarie 24, 2011 in Art, People

 Photography: People

 

 

 

Photography: P-ța Unirii

Posted: Februarie 23, 2011 in Art, Stuff

Photography: P-ța Unirii

 

 

     Cum am mai spus aici, o să postez în fiecare zi niște fotografii, făcute de mine. Încep cu niște fotografii făcute în Timișoara, în Piața Unirii. Vă rog să vă spuneți părerea, care vă plac, care nu vă plac, care sunt prea luminoase sau prea întunecate sau orice nu vă convine sau vă convine.

      

 

 

New lovely hobby.

Posted: Februarie 22, 2011 in Art, Stuff

New lovely hobby.

 

 

 

     De când mi-a pus taică-miu în mână vechiul lui aparat foto, un Panasonic Lumix, nu mă mai pot desprinde de el. Îl iau pe afară, îl iau în weekend-uri cu mine, îl țin la gât chiar și prin casă.

     Înainte nu vedeam frumusețea fotografiei, sau cel puțin, nu așa cum o văd acum. De când fotografiez orice îmi iese în cale, am o altă viziune asupra vieții și asupra oricărui lucru, cât de mic ar fi.

     De exemplu, dacă înainte priveam un copac fără să găsesc la el nimic interesant, acum stau și mă minunez de frumusețea lui și îi caut orice detaliu mic, orice secret. Așa văd lucrurile mult mai frumoase și asta nu numai când privesc prin obiectiv. Acum chiar și o musculiță sau un coș de gunoi mi se par misterioase și interesante.

     Am de gând să mă țin de fotografie, am de gând să citesc și cele câteva zeci de cărți despre fotografie ale lui taică-miu și să învăț cât mai multe.

     Și de azi înainte, o să postez zilnic câteva fotografii, făcute numai de mine, în speranța că cineva le va privi și le va comenta, spunându-și părerea, fie ea rea sau bună.

Mult prea târziu

Posted: Februarie 21, 2011 in Art, Stuff

Mult prea târziu 

  

 

     Încă îmi amintesc ziua aia, în Vama Veche, când cântai în jurul focului pe plajă. Aveai chitara în brațe, o sticlă de Timișoreana lăngă tine și țigara în gură. Era noapte și erau mulți acolo. Era 1 Mai. Bătea vântul rece și valurile Vamei se zbăteau furioase și ne chemau în mare. Dar am continuat să pășesc încet pe nisip, făcându-mi loc printre sticlele de bere aruncate peste tot și pungiile de chips-uri. Vroiam să văd băiatul ce cânta melodiile lui Chirilă. Am pășit încet pănă acolo și te-ai uitat la mine. Cântai Epilog. Părul creț îți ajungea la umeri și ochii albaștri erau atît de adânci, încât cădeam în gol când te priveam. Peste scurt timp am cântat împreună în jurul focului, după ce toți ceilalți au adormit. Nu-ți voi mai spune numele. Numai când îl aud sau îl rostesc tresar de durere, durerea provocată de plecarea ta. Nodul din stomac parcă mă roade, mă macină pe dinăuntru. A trecut atâta vreme de atunci. Au trecut ani, ani în care te-am căutat peste tot. Nu mi-ai spus unde locuiești. Nu știam cum te pot găsi. Toți anii ăștia am așteptat să fii acolo de 1 Mai, cu chitara în brațe și cu lacrimi în ochi de la emoțiile provocate de versurile geniului Chirilă. Dar am așteptat degeaba. Niciodată nu ai apărut.

     Nu voi uita noaptea de 1 Mai a anului 96. Nisipul era ud și nimeni nu era pe plajă. Iar tu îmi dezveleai corpul suplu, sărutându-mă. Erai peste tot, erai deasupra mea, erai dedesuptul meu, erai în mine. Pletele tale ude îmi udau corpul gol. Fierbeam. Eram amândoi beți. Gemetele mele se auzeau ca în surdină în liniștea sfâșietoare a plajei.

     Iar apoi m-am trezit. Nu mai erai lângă mine, dar ai pus o pătură pe mine și mi-ai lăsat un bilet: Te iubesc.

     Te-am așteptat și nu ai mai apărut. Am întrebat pe toată lumea de tine, dar nimeni nu mi-a spus nimic. Nimeni nu te cunoștea. Nimeni nu a văzut cu o noapte în urmă băiatul blond, cu ochi albaștri pătrunzători. Nimeni nu l-a auzit cântând melodiile lui Chirilă și nimeni nu îl recunoștea. Dar erau toți acolo cu o zi în urmă.

     Acum am obosit să te mai caut. Ai fost primul care mi-a spus că mă iubește. Mi-ai luat virginitatea pe nisipul ud din Vamă. Și apoi ai dispărut. Te urăsc, te urăsc, te urăsc. Dacă erai acum aici poate că nu mai urcam scările către acoperișul clădirii. Vechea tipografie, mizerabilă, plină de sticle goale de bere și gunoi, clădirea asta șubredă, umedă, jegoasă, mereu mi-a fost casa unde îmi face plăcere să vin. Pereții îmi vorbesc. Mereu a fost aici când am avut nevoie să îmi vărs sentimentele. Lumea trece nepăsătoare pe lângă ea și nu vede decât o clădire ce stă să se dărâme, dar e mult mai mult. Clădirea asta mă ascultă când vreau să vorbesc cu cineva, mă îmbrățișează când nu e cineva să o facă și îmi șoptește că va fii bine. Alții m-ar crede nebună, dar clădirea e vie pentru cei ce cred în ea. Mi-a fost de multe ori acoperiș deasupra capului când fugeam de acasă. Aici e, de fapt, mai acasă decât acasă. Aici o să se termine tot.

     Sticla de Timișoreana din mână îmi amintește puțin de Vamă. O să mă întorc acolo imediat ce ajung jos. O să te întâlnesc din nou, știu asta. Îmi șoptesc pereții umezi din jurul meu. Urc scările plângând de dor și de tristețe. Am obosit să te tot caut, poate că asta e singura soluție să te întâlnesc din nou.

     Am ajuns pe acoperiș. Picioarele îmi sunt pe margine și știu ce va urma. Va urma să te văd iar. O să îmi cânți din nou cu vocea ta caldă și o să facem iar dragooste pe plaja din Vama Veche.

     M-am aplecat urlând de durere în față și totul a început să-mi treacă prin fața ochilor ca un film prost. Nisip. Sticlă de Timișoreana. Valuri ude. Chitară. Tu. Ești aici? Mă doare, mă doare enorm și m-am răzgândit. E totul o minciună, nu ești aici. E totul doar în imaginația mea. Aerul îmi trece puternic prin păr. Încerc să țin strâns de sticla de bere, dar o simt cum se zbate să scape din mâinile mele. Încerc să întind mâinile să mă prind de ceva. Veau înapoi sus. Îmi e frică.

     Dar e prea târziu, e mult prea târziu. M-am izbit puternic de pământul jegos. Îi simt mirosul. Nu mă pot mișca, nu pot scoate niciun sunet. Mirosul de sânge îmi inundă nasul. Nu mai simt nimic, chiar nici durere. Totul se întunecă și nici acum nu te-am găsit…

     Poate în altă viață.

     Hei, e totul o ficțiune. Da, scrisă de mine. Sper să vă placă. 🙂

Quilling (2)

Posted: Februarie 17, 2011 in Art, Stuff

Quilling (2)

 

 

 

    Am spus că o să învăț de pe iutub și o să postez ce mi-a ieșit mie. Deci uite ce mi-a ieșit mie:

    Ce părere aveți?

Quilling

Posted: Februarie 16, 2011 in Art, Stuff

Quilling

 

 

 

    Am fost azi la niște activități în școală după ore, deși nua m crezut că aș merge. Dar dirigu mi-a spus că am talent la arte și nu merită să lipsesc. Așa că mă gândeam că decât să stau acasă și să vorbesc pe mess și să stau pe feisbuc și să ascult muzică, probabil ar fii destul de drăguț să fac și ceva mai diferit. Așa că am mers.

    Profa, care e învățătoare la clasa I, e mega de treabă și ne-am înțeles foarte bine. Cum am ajuns prima, mi-a dat niște materiale și mi-a spus ce să fac. I-au plăcut lucrările mele.

    Ne-a dat și postere de la fiică-sa (cred). Că nu avea ce să facă cu ele.

    Și am plecat pana la urmă acasă cu nu știu câte cartoane colorate, lipici, bețe și o foaie cu modele de quilling. Nu știu să lucrez quilling. Dar ar trebui să îi fac până mâine o planșă frumoasă, deci bănuiesc că o să învăț de pe iutub.

    Se răsucesc niște fâșii de hârtie de mai multe culori și se fac flori sau animale sau orice altceva. Cam așa cred că e. Uite niște poze:

    O să caut un video calumea pă iutub care să-mi explice și mie cum căcat să fac astea, că trebe să-i duc la femeie lucrarea mea până mâine. Că lipici, foi colorate, carton colorat și băț mi-a dat ea.

    O să postez mai încolo o poză cu ce mi-a ieșit mie.