WarChant e trupa unor prieteni buni de-ai mei și mă gândeam că merită să deschid pagina de Post nou, ca să vă înștiințez că există o astfel de formație. E destul de rar genul ăsta în România, nu trebuie să studiezi mult ca să îți dai seama. Îi cunosc de ceva vreme și știu cât se străduiesc să ducă formația asta undeva și chiar cred că merită să ajungă sus. Asta e de-abia prima lor piesă, dar când vor apărea și următoarele, cu cea mai mare plăcere, le voi posta aici.
Formația e timișoreană și cred că ar trebui să fim destul de mândri. Cântă Folk/Metal și sper că vă place și vouă la fel de mult cum îmi place mie.
E vorba despre o piesă a lui Chirilă. De fiecare dată când o ascult, plâng de ma prăpădesc, deci am vrut să vă întreb dacă credeți că am de ce sau sunt nebună.
Uite versurile:
Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și-am să ies să te îmbrățișez…
Vroiam să-ți revăd calul alb…
Mi-ai promis că-l voi călări cândva.
Și-acum, când în sfârșit aș fi putut… ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini.
Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume…
Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos.
Oamenii n-au timp să fie viteji.
Unii spun că viața-i o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câștigat sau a pierdut.
Mi-ai promis că o să mă-nveți ce-i onoarea, Făt Frumos, dar nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta.
Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar prin filme, dar mereu apare unul care spune că ești prost dacă ai onoare.
Ai plecat și nu m-ai lămurit…
În fiecare seară ajungem în același loc, Făt Frumos… niște case mici
Iar eu știu sigur că am fost în castelul tău…
Ai spus că nu pot sta mult… venea zmeul și trebuia să vă luptați…
Și toți oamenii fac aceleași lucruri…
Cei singuri intră-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau și privesc în gol… apoi se trezesc ca din vis.
Se duc în altă cameră, se așează pe canapea și dau drumul la televizor.
În fiecare seară mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici, Făt Frumos.
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos.
Mi-ai promis că nu o să dormim două nopți în același loc, Făt Frumos.
C-o să zburăm peste munți călare pe caii noștri albi și-o să călătorim în același timp cu stelele și unde vom vedea o luminiță, cât de mică, acolo vom coborî și vom înnopta.
M-am gândit că n-o să pot zbura, Făt Frumos.
Dar eram sigur că voi călători.
Și luminițe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare…
Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutăm.
E mult mai simplu decât pe vremea ta și tu nu ești aici!
Spuneai să înconjurăm pământul și să răspândim binele în lume, dar nu mi-ai spus niciodată ce înseamnă binele.
N-ai apucat.
De ce m-ai lăsat, Făt Frumos?
De ce?…
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini
Nu știu drumul spre castel și acasă doare
De ce mai trădat, Făt Frumos?
De ce?…
Treci încoace să lupți, să m-ajuți să câștig
Nu mai știu să iubesc, fără tine mi-e frig
Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?
Mă enervezi, Făt Frumos, că ești iresponsabil…
M-ai lăsat cu ochii-n soare…
Vreau să fac tot ce făceai tu și să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos.
Și să-i învăț și pe alții
Prietenii trebuiau să mă ajute, nu, Făt Frumos? Trebuia să plecăm împreună la drum. Trebuia să știu să-i aleg, nu, Făt Frumos?
Ei bine, află că sunt singur!
De ce m-ai lăsat, Făt Frumos?
De ce?…
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini
Nu știu drumul spre castel și acasă doare
Sunt sigur… și tu nu ești aici…
Fomilă, Setilă,Păsări-Lăţi-Lungilă…
Sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd miercurea la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintescde tine…
Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, că de tine nu-şi aduc aminte…
Și râd, Făt Frumos, rât de tine, râd de mine…
Trebuia să fi aici, lașule, să ne-nveți să luptăm, să ne vorbești despre onoare și despre prietenie, să ne spui despre sacrificiu
Trebuia să rămâi aici să ne aperi, Făt Frumos
Pentru că eu n-o pot face în locul tău, că nu m-ai învățat, Făt Frumos
Ai plecat ca un laș, Făt Frumos, și nu ne-ai învățat nimic.
Ai fii putut măcar să-mi spui cum ai făcut s-o iubești doar pe ea, Făt Frumos, pentru că eu știu că ea te-a ajutat mult… cum ai reușit să iubești o singură fată?
Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…
Tastez numele tău și mii de pagini îmi vorbesc despre tine și tu nu ești nicăieri, Făt Frumos…
Și nici zmeul nu mai e printre noi… așa aș fii fost sigur c-ai existat
Ai plecat, Făt Frumos, și-ai luat cu tine si binele si răul
Nu mai sunt chiar atât de răcită, deci am să scriu iar. Sper că zilnic.
Vroiam să vă povestesc ceva. Eram cu doi prieteni foarte buni despre care veți mai auzi, mergeam acasă la unul dintre ei, când ne opresc pe strada vreo 2-3 băieți și ne cer un interviu. Interviu nu am dat, dar în schimb, ne-a rugat să spunem Mulțumim în fața camerei. Peste ceva vreme, ne găsim în videoclipul lui Nane, Mulțumim.
Vine din Timișoara, e născut pe 10.05.1993, e elev la Colegiul Național Bănățean și are două mari pasiuni: actoria și beatboxul.
A luat premiul de cel mai bun actor, la un festival de teatru de la Suceava. S-a întors mereu cu premii de la alte festivaluri de teatru naționale. „Eu nu joc neapărat ca să primesc premiu, ci o fac din plăcere”, a spus Tedi.
Unii îl consideră un ciudat când îl văd mergând pe stradă, mișcându-și buzele. Dar o face de plăcere. Și-a descoperit pasiunea pentru beatbox în urmă cu un an și ceva și a tot exersat, devenind în cele din urmă foarte bun.
Tipul e foarte de trabă, l-am cunoscut în Unirii, la băncuțe și de atunci am auzit că e foarte bun la beatbox. Nu am vorbit decât atunci, în Unirii; de atunci nu l-am mai văzut. Avem doar cunoștințe comune. Motivul pentru care am vrut să fac postul ăsta e pentru că are un talent și merită să se facă auzit și mă gândeam că nu strică puțină promovare.
Am dat de o piesă pe blogul lui DulceDeea și asta a fost acum ceva… multă vreme. Am ascultat piesa. E vorba de Simona, Simona Ionescu. Am ascultat piesa și au apărut lacrimi. Nu e tragic, nu e de plâns. Eu doar nu mi-am putut stăpâni sentimentele. Probabil în adâncul sufletului îmi doresc pe cineva care să îmi spună că sunt Simona Ionescu a lui. Probabil îmi e ciudă. Probabil îmi doresc să fiu eu Simona Ionescu.
DOC – Griji materne DOC – Permite-mi sa ma prezint feat. Maximilian DOC – Scapat de sub control feat. DJ Paul DOC – Grav magic fin DOC – Frati feat. Carbon, VD DOC – Ivan Turbinca feat. Rey DOC – Astept ce o sa vina feat. CTC DOC – Ia loc feat. Mike Diamondz DOC – Genti de bani feat. Deliric 1, VD DOC – Ma uit DOC – Muzica feat. VD, Deliric 1, Nwanda, Cedry2k DOC – Doc zis Jim DOC – De ce a uitat doctorul lumina aprinsa DOC – Calaul feat. Guess Who DOC – Omul meu feat. Faibo X DOC – Vor sa stie feat. VD, Deliric 1 DOC – Ma joc un pic feat. Raku DOC – De ce tipa femeia asta feat. Deliric 1 DOC – Regulamentul DOC – La stanga feat. ADN DOC – Piesa de dans feat. Deliric 1, Mike Diamondz DOC – Grav magic fin (remix) feat. Bitza, Cedry2k
Doctoru, fost membru CTC, album solo. E proaspăt, conține câteva featuri și după părerea multora e vocea hip-hopului românesc de astăzi. Faceți ceva pentru Hip-Hopul Underground și cumpărați albumu, nu o să vă deranjeze buzunarele. Fresh, anti-sistem și cu multă dreptate. Hip-hopul nu e ce ar trebui sa fie.
PREZINT: Doc – Genti de bani de pe albumul nou; Doc – Scapat de sub control(2010)
Azi vă fac o recomandare. Că nu am mai făcut recomandări de o groază de timp și am mai citit între timp niște cărți care merită citite și cred că unora dintre voi v-ar face plăcere. Mă refer la o carte pe care am mai văzut-o prin librării de multă vreme și mi-am dorit-o din prima, dar pe care, din păcate, nu am cumpărat-o decât acum ceva vreme. E vorba de AC/DC Maximum Rock & Roll. Merită citită, clar.
„Totul despre cea mai mare trupă de rock din lume.”
„Pentru prima oară, Murray Engleheart și Arnaud Durieux spun toată povestea celei mai mari și mai zgomotoase trupe australiene. Murray, care se numără printre cei mai respectași jurnaliști muzicali din Australia, scrie pentru reviste din toată lumea. Le-a luat mai multe interviuri membrilor trupei. Iar Arnaud este un jurnalist care nu i-a scăpat niciodată din ochi pe cei de la AC/DC, ajungând să aibă cea mai bine pusă la punct și cea mai completă arhivă cu materiale foto și nu numai.”
„Cu o sută cinzeci de milioane de albume în urmă, Bon Scott apărea îmbrăcat în școlăriță, la Countdown, emisiunea muzicală a postului ABC – opusul perfect al lui Angus, în costumul lui de elev. În cei treizeci de ani care-au trecut de-atunci, AC/DC și-a pus amprenta asupra a milioane de vieți, din Bruxelles până la Brisbane și București. Au avut un moment de cumpănă după moartea lui Bon, în 1980, dar au reușit să-și revină și să cucerească întreaga lume cu Brian Johnson și cu albumul Back in Black. Sunt de neoprit: AC/DC nu e doar o trupă de rock, este emblema rockului. Încercați să vă imaginați lumea fără ei.”
„O carte atât de fidelă spirituluitrupei, încât după ce-o citești îți asurzesc urechile. Orice rocker care se respectă trebuie s-o citească.”
Publishers Weekly
„Cea mai bună carte despre AC/DC.”
Christie Eliezer, Billboard Australia
„E ca un jurnal de călătorie, cu acel entuziasm care te face să scrii pe prima hârtie care-ți pică în mână, dar și un fel de interviu luat în culise și o biografie. Fotografiile din carte completează citatele, anecdotele și adevărurile din ea. MAX se înclină în fața lui Murray și Arnaud pentru felul cum au conceput acest omagiu pentru trupa care a marcat rockul.”
MAX TV
V-am convins? Treceți repede pe la prima librărie și apucați-vă de citit. E bună nu numai pentru rockeri, ci și pentru cei ce vor să intre în lumea asta a muzicii, cu concerte și căcaturi de genu’, și pentru oricine de fapt, pentru că oricine are de învățat ceva din viața celor de la AC/DC. Lectură plăcuta!
Nu știu exact de unde știu de ei, cred că de la Surorile Marx (link în blogroll), dar știu sigur că sunt grozavi și vreau neapărat să scriu aici despre ei. Sunt doi tipi și sunt geniali. Nu știu nimic despre ei, dar ce căcat contează? Ascultați aici:
Sk8erchick's Blog 