Arhivă pentru ianuarie 31, 2010

Nimic.

Posted: ianuarie 31, 2010 in Stuff

Nimic.

 

Nimic. Hai sa vorbim despre…nimic. Chiar n-am idei, desi simt nevoia sa scriu. Stau si ma gandesc despre ce sa scriu si-mi sare in fata acest mare…nimic. De fapt in gand. Imi sare in gand.

Putem dezbate acest subiect, il putem stoarce pana ajungem la nimic. Nimic, in sensul de…nimic. Ok, am inteles, termin, ca deja devin plictisitoare si enervanta si bla bla bla…

Da’ ce poti face cand n-ai nimic de facut?? Ma plictisesc si n-am ce sa fac. Stau si-mi belesc ochii la monitor, sperand sa apara ceva sau cineva sa-mi distraga atentia. Voi aveti idei? Ce as putea face cand nu am ce? Dati-mi si mie din ideile voastre! Un comentariu…e simplu. Ca sa am la ce raspunde si poate sa-mi gasesc si eu ceva de lucru.

Si poate va intrebati de ce nu am nimic de facut, cand in lumea asta sunt atatea lucruri… E simplu. Am ramas fara boxe la comp, so… nu mai aud nimic. A trebuit sa i le dau lu’ taica-miu, deci eu nu mai am. Asa ca pana fac rost de altele, tre’ sa suport. Blana.

Nu pot sa ascult muzica, nu pot sa ma uit la un film, nu pot sa fac nimic altceva decat sa stau si sa vorbesc pe Mess (si asta cu 2-3 persoane, iar cand alea nu-s on, eu stau si iar ma intreb ce as putea face).

Si totusi am atatea lucruri. Cum eu nu pot sa rezist fara muzica (am nevoie de ea ca de aer), as putea canta. Dar la chitara nu pot canta ore in sir, ca degetele ma dor de nu mai pot. Cant o ora, cant doua, cant trei, dar nu pot toata ziua. La orga…iar nu prea pot. Ca nici ea nu mai suna foarte bine, si ea a indurat destule la viata ei, saraca, nu poate rezista la nesfarsit. Vocal…iar, cat sa cant? Ore? Pai se plictiseste pana si cel mai mare cantaret… dar mai eu.

La TV iar nu ma uit. Ca nu m-am uitat de peste o luna, cred, si ai mei au zis ca n-are rost sa-mi mai plateasca TV-ul. Si au dreptate. E chiar foarte ok fara el. Daca ma gandesc mai bine, la altceva decat muzica, o emisiune-doua, acolo, nu ma uitam.

De citit…iar ma plictisesc. Stau si ma fortez si iar ma fortez la nesfarsit si tot ma plictisesc. Apropo, aveti vreo propunere pentru mine? Vreo carte calumea? Pe care ar trebui s-o citesc…?

In fine…dati-mi idei! Ce-as putea face in astfel de momente dureroase si plictisitoare? Si dati-mi idei despre ce as mai putea scrie. Pe blog. Ce v-ar place voua sa cititi aici, pe blogusorul asta? Sunt foarte multe subiecte, dar daca nu comunic cu voi, cititorii, n-am de unde sa stiu ce v-ar placea. Doar sa presupun. Deci, hai sa comunicam. Ce subiecte interesante imi propuneti? 🙂

Talent pur, pur talent…

Posted: ianuarie 31, 2010 in Stuff

Talent pur, pur talent…

Am dat peste niste poezii. Scrise de niste cunostinte. Sunt geniale, m-au impresionat si ma gandeam sa le impartasesc cu voi. Sa-mi spuneti ce parere aveti.

 

Un leagan al iubirii

  Totul a inceput

  Cu un baiat si-o fata,

  Un leagan al iubirii

  Si-o dragoste curata.

  Infiripata fiind

  Printre scrisori si vise,

  Prin focu’-abia aprins

  In doua inimi stinse.

  Ea pura, ca un inger,

  Veghind a ei tristete…

  El, stins ca o lumanare-aprinsa,

  Scufundata-n apa rece…

  Ea, cu speranta-n suflet

  La o dragoste curata…

  El, cu sufletul negru

  Cu speranta uitata…

  Trec ani si ani si veacuri

  De suferinta pura,

  Visand, sperand,

  Iubirea lui se transforma-n ura.

  Ea, cu gandu’ la altul,
  Sperand sa o iubeasca,

  Uitand de „micul inger”,

  Ce-o-asteapta la fereastra.

  Si iar trec ani si ere,

  Care defapt secunde-s,

  Dar pentru „micul inger

  Sunt veacuri nepatrunse

  De-al ei suras maiastru,

  Asteptat in negrul albastru

  Al cerului fara margele,

  Care, defapt, sunt stele.

  Ea, cu inima franta,

  Cu dragostea spulberata,

  Trase doar o privire

  Si inima-i fu luata

  Cand vazu al lui zambet,

  Dupa draperie.

  In vazduhul trist,

  O stea murise.

  Dorinta lui se-mplinise:

  De el se-ndragosti.

  Dar el, cu inima franta,

  Trase draperia.

  Ea rataci, confuza,

  Pana a doua zi

  Cand la fereastra

  Chipul lui se ivi.

  Dar, vazand-o pe ea,

  Crezand ca de el rade,

  Trase draperia.

  O lacrima i se scurse

  Pe obrazul uscat

  De-atata suferinta.

  Nu mai putea sa tina

  Si incepu… si planse.

  Pentru prima oara-n viata lui,

  Lacrimile curgeau

  Ca o cascada a amorului,

  Intr-un caiet cadeau.

  Intr-un caiet cu versuri,

  Ce mana lui scria

  Despre-o frumoasa fata,

  Ce inger ea era

  Si despre-o umbra stinsa,

  Ce, ca el, suferea.

  La fel ca un razboi

  Al iubirii si-al urii

  Statea…

  Plangea, plangea

  Pan’ batu clopotu’ turlii.

  El, melancolic fiind,

  Auzind acel zgomot

  Credea ca inima i s-a rupt

  Dar, intorcandu-se,

  A vazut-o pe ea,

  Iubirea lui divina,

  O margica, o stea.

  Ea-i surase angelic…

  Parca-i spunea:

  „Te rog, te rog iubite,

  Nu, te rog, nu pleca!”

  Atunci, el si-a dat seama

  Ca-n ochii ei spumosi

  Se vede-a ei iubire

  Pentr-un „inger frumos”.

  Acel inger era el.

  Si-atunci au alergat

  In bratele unui-altuia

  Si s-au sarutat.

  Si-au trait tot asa,

  In iubire-un infinit

  Si pana chiar nici moartea

  Nu i-a despartit.

Scriind…

  Scriind, ti-ai da seama

  Ca tot ce ne-ncoanjoara

  Este ca un vis,

  O eterna primavara…

  Scriind, ti-ai da seama

  Ca viata-i doar un gand,

  Ce poti sa il gandesti

  Zambind, cantand, plangand..

  Scriind, ti-ai da seama

  Ca un poem nu e doar cerneala pe-o foita

  Ci este-o viata-ntreaga

  Cu-n gand si o dorinta…

Un desen…

  Un desen poate fi o iubire desarte,

  Un desen paote fi un tipat printre soapte,

  Un desen poate fi o luna pe cer,

  Un desen poate fi un suspinat disper…

  Un desen poate fi o vesela-adiere,

  Un desen poate fi un soare printre stele,

  Un desen poate fi un amurg in zori de zi,

  Un desen poate fi ceea ce tu nu poti fi…